Un bloc mic, un bloc mai mare, o casă, o casă mai mare, o stradă care arată aproape decent până când te uiţi înspre faţadele caselor, şantiere îngheţate (e, totuşi, început de ianuarie) şi schelete de viitoare blocuri lângă care a apărut deja o pancartă mare care te anunţă despre un posibil viitor: „Apartamente de vânzare”. Poftiţi în extensiile imobiliare ale Clujului, oraşul care se bate în topuri de preţuri chiar şi cu oraşul-Capitală!
Despre zona care a început de ceva ani să se „mobileze” cu blocuri şi case şi, ceva mai recent, chiar şi cu drumuri înspre ele, cei din piaţă spun că ar fi una cu perspective bune, mai ales că are încă rezerve de teren neconstruit. Aşa că dezvoltatorii s-au pus pe construit. „O zonă care se dezvoltă foarte bine în prezent şi în viitorul foarte apropiat în ceea ce priveşte construcţiile rezidenţiale de tip apartament este zona care delimiteaza cartierele Gheorgheni/Borhanci”, zice Cătălin Elcean, de la departamentul Rezidenţial al REMS Imobiliare, agenţie care a vândut aici apartamente şi are altele noi în portofoliu. Printre cei care construiesc în zonă se numără şi cei de la Coratim, care au dezvoltat deja mai multe blocuri prin oraş. Aceştia au în lucru un proiect în Borhanci. Pe de altă parte, Daniel Dumitraş, unul dintre asociaţi, spunea, în noiembrie, că s-a renunțat deocamdată la un proiect de case plănuit pe strada vecină Romul Ladea, tocmai în favoarea ansambului de apartamente, care ar fi un segment de piaţă mai atractiv în această perioadă. Prețurile anunţate: 1000-1150 de euro/mp. Dar în zonă, preţurile pentru apartamente de două camere pe care le poţi găsi trec uşor de 1.200 euro/mp.
Dar cum arată zona prezentată, uneori, ca fiind „la capăt de Gheorgheni”, deşi după intersecţia care încheie strada Brâncuşi simţi că ai trecut totuşi graniţă de cartier? Sunt case, câteva case şi apoi blocuri – mai mici (3 etaje) sau mai mari (6 etaje), o mănăstire, dar şi un centru hipic pe strada cu nume de sculptor (Romul Ladea), care se intersectează cu strada cu nume de arhitect (A. Gaudi). Se mai amestecă prin zonă case de mai mari dimensiuni şi bloculeţe, dar apar şi terenuri fără construcţii (deocamdată) şi, din loc în loc, câte un şantier. Dacă mergi mai departe, până în zonele unde strada cu nume de artist se intersectează cu alte străduţe inspirat botezate – Veseliei şi Speranţei – dai de „oraşul rural” – mici case dărăpănate, cu sfori de uscat rufe în grădină şi mici „cabine” de curte – din acelea pe care, uneori, în copilăria petrecută la bunici vedeai un „WC” scris cu cretă.
Până acolo însă mai ai de văzut câteva exemple de locuire. O străduţă pe care nu ai acces cu maşina decât dacă eşti riveran începe cu un bloc şi continuă cu câteva feluri de case trase la indigo. Locuinţele au din loc în loc şi câte un mic balcon, o curticică şi trotuare care îţi arată că rezidenţii au mai multe maşini decât garaje. Aici, la început de an, e atmosferă de sărbătoare. Pe strada liniştită s-au împodobit arborii ornamentali, porţile şi uşile, au apărut globuri, coroniţie şi lumini în copaci, câte un ren, o sanie, clopoţei şi alte simboluri ale sezonului de cadouri.
O stradă te duce către un promis (pe indicator) „private garden & spa”, dar, deşi mergi o bucată bună pe drumul îngheţat de ţară, nu dai încă de relaxantul refugiu anunţat la început de drum. Renunţi, deocamdată, să îl mai cauţi şi te întorci la priveliştea cu şantiere şi cartiere. Sunt iarăşi blocuri mari şi mici, unele încă în lucru. Abia „ieşite din pământ”, cu câte un nivel-două de betoane, noile construcţii au alături anunţuri cu „de vânzare”. Ceva mai încolo, vezi uşor faţadele deja cojite ale unor blocuri care par din generaţia pe care în anunţurile imobiliare o găseşti la categoria „apartamente noi” (adică nu cele „vechi” – comuniste). Blocuri lângă blocuri (cu apartamente din care vezi cam ce fel de mobilă şi-a ales vecinul), blocuri lângă case (vezi, desigur, ce şi-au amenajat în curte), case mari lângă blocuri mici, blocuri mari peste drum de curţi, blocuri lângă şantiere, şantiere lângă terenuri pregătite de alte blocuri. Extensiile imobiliare sunt în “avânt”.
Strada Borhanciului, recent intrată în era civilizată, cu asfalt, oferă şi ea privelişti cu investiţii imobiliare. Lângă zone de relativă sălbăticie – un râuleţ îngheţat, bordat de crengi cu semne de iarnă – se ridică, din nou blocuri. Şi aici sunt şantiere, iar pe scheletele care desenează viitoare construcţii ai desigur afişe care te anunţă că locuinţele pe care deocamdată le poţi vedea doar în imaginaţie (şi randări) sunt deja de vânzare: de la 33.000 de euro în sus. În unele locuri pare „ghetou”, în altele vezi câte o frântură de tihnită viaţă de cartier rezidenţial. A apărut undeva pe un drum de la strada Borhanci chiar şi însemnul unei grădiniţe, fiindcă aici, totuşi, locuiesc deja sute de familii. Mai găseşti câte un minuscul „loc de joacă” printre blocurile mari, dar de parc ori zonă de plimbare nici nu poate fi vorba. Mai ales că trotuarele sunt încărcate de maşini parcate. „Nu prea avem unde să ne plimbăm. Dar cei de la mănăstire ne lasă să mergem în curtea de acolo. Şi, uneori, punem lucrurile în maşină şi mergem spre un parc din oraş, ca să stăm acolo cu copilul”, spune un tânăr tătic din noile extensii imobiliare ale oraşului. „E ok aici, e mai aerisit decât prin aglomeraţia din alte zone, mai linişti. Şi nu eşti foarte departe nici de centru”, e părerea unui alt locuitor de cartier.
Şi… câteva imagini de sezon:
Sursa: Actual de Cluj