Câteva din avatajele preluării unei clădiri la stadiul de roșu sunt:
- Personalizarea spațiului
- Anularea costurilor de reamenajare
- Costurile de amenajare sunt suportate de proprietar în varianta standard specificată de către acesta
- Optimizare spații conform nevoi
- Infrastructura electrică /sanitară și IT, noi și personalizate
- Timpi de execuție optimizați
- Costurile de chirie sunt aceleași ca și în cazul în care se preia un spațiu care necesită reamenajare și nu în ultimul rând imaginea companiei pe piață.
Mai departe vă vom prezenta un studiu de caz cu o cladire preluată de către o firma care activează în domeniul IT.
Beneficiarul, o firmă de IT , a închiriat cele trei niveluri ale unei clădiri noi în stadiul de „la roșu” în ideea de a putea personaliza spațiul conform cu nevoile sale specifice.
Printre provocările aduse de spațiul dat s-au numărat:
• tema de a gândi amenajarea permițând diferite scenarii de recompartimentare pentru viitorii chiriași;
• înălțimea mică a spațiului (spațiul liber din placa de beton nefinisat până la grindă era de 2.30m ), corelată cu nevoia de instalații de climatizare/ventilare a unui spațiu de birouri (ale căror trasee trec pe sub grinzi );
• faptul că tâmplăria exterioară fusese montată direct pe placă (finisajul de pardoseală clasic ar fi intrat peste tocul ferestrelor);
• bugetul pentru investiția în finisaje, echiparea cu instalații și iluminat a fost limitat ( 30.000 Euro ).
Clădirea este construită pe cadre de beton, cu compartimentările generale din zidărie de cărămidă și anvelopanta din panouri sandwich termoizolate la interior cu vată minerală. Astfel stâlpii și plafoanele de beton au rămas în proporție de 85% aparente, zidăria de cărămidă a rămas în proporție de 90% aparentă.
Pardoseala propusă a fost rașina epoxidica pentru proprietățile ei reflexive și pentru grosimea mică a materialului peste placa de beton (cca 2mm ). Pentru a „încălzi” spațiul culoarea pardoselii – elementul cel mai puternic lecturat – a fost aleasă a fi un galben plin.
Traseele de climatizare/ventilare, cât și cele de iluminat au rămas aparente, ceea ce a generat o situație mai puțin obisnuită: fiecare traseu a creat un desen precis pe betonul aparent, traseu care a trebuit să urmărească atât criterii de eficiență, cât mai ales criterii estetice.
Atât spațiul de lucru, cat si locul de luat masa, beneficiază de un „tablou” natural- peisajul exterior spre stradă. În spațiul băilor am propus introducerea unor tablouri-poveste deasupra chiuvetelor – locul în care îți oprești privirea cea mai mare parte din timpul petrecut acolo.
Zidăria aparentă și betonul crud, prezente puternice în casa scării, au dictat un finisaj alb, neutru, al treptelor.