Apartamentele situate la ultimele niveluri se afla si acum in coada listei preferintelor cumparatorilor, continuandu-se, astfel, o tendinta inradacinata in era comunista.

“Exclus ultimul etaj” este una dintre primele cerinte pe care un agent imobiliar o aude din partea clientului aflat in cautarea locuintei visurilor sale. Si, de obicei, este un capitol inchis: indiferent de argumentele primite, acesta ramane intransigent; decizia este luata dinainte, subiectul aproape ca e tabu!

Dar se mai justifica oare aceasta teama de inaltime a cumparatorului de apartament? Inainte de a oferi un raspuns, ar trebui sa intelegem cum s-a propagat fobia respectiva in mentalul colectiv autohton. Si, pentru asta, trebuie sa ne intoarcem in anii comunismului, cand constructia de blocuri si cartiere-dormitor a luat un avant impresionant. Desigur, tot de atunci a si ramas convingerea multora ca acele imobile au fost construite trainic si fara rabat de la calitate; intr-adevar, mai ales dupa cutremurul din 1977, structura blocurilor a fost imbunatatita,  insa, pe de alta parte, confortul locatarilor nu a fost niciodata o prioritate pentru constructorii din perioada amintita. Tocmai de aceea vedem si azi, in constructiile vechi si neizolate, igrasie sau infiltratii de apa la etajele superioare; mai mult, in cazul imobilelor la care stratul de hidroizolatie bituminoasa a rezistat inca, apare efectul de sera, mai ales in verile caniculare, cand devine aproape imposibil sa stai intr-un astfel de apartament.

Continuă să citești →